The remainder of the project and seeds for the future. A personal testimony about Erasmus+Project group process

Proiectul a fost gândit să continue cu un training de aprofundare a practicilor aflate în Țara Galilor, în cadrul unei săptămâni organizate în Danemarca, în martie 2020. Alți 7 membri ai echipei Erasmus Plus se pregăteau pentru această călătorie și experiență.

Între timp, pe Planetă a început Perioada Virusului cu starea de izolare instaurată la mijlocul lunii martie, astfel că toate călătoriile și trainingurile au fost anulate.

Echipa de proiect s-a regrupat, unii dintre membrii au renunțat la a mai face parte din aceasta din motive personale. Astfel că din 12 participanți la proiect, la final de martie, echipa număra 8 membri voluntari.

Studiul și practicile restaurative în beneficiul comunităților s-au mutat în online, unde echipa a început întâlniri de la întâlniri zilnice, la săptămânale, continuând cu recurență lunară.

Despre experiența acestei perioade a povestit Luiza Ștefan, membru voluntar al ACNV și al echipei de proiect, în articolul:

„Te ascult. Sunt cu tine!”. O poveste despre puterea grupului, a intenției și a empatiei

În perioada izolării, prilejuită de pandemia de Coronavirus, nevoia de contribuție și de a face ceva în beneficiul tuturor a intrat puternic în scenă pentru mulți dintre membrii echipei de proiect Erasmus Plus și a comunității largi de CNV din România.

Astfel, în cadrul proiectului s-a născut inițiativa “Te ascult. Sunt cu tine!” creată pentru acei oameni care căutau sprijin emoțional în perioada de izolare, cu mari provocări la nivel individual și de familie.

Inițiativa a fost construită pe principiul ascultării empatice, unul dintre stâlpii Comunicării Nonviolente și al construirii de comunități sustenabile.

Oana Răgălie, membră voluntară a ACNV și a echipei de proiect, inițiatoarea “Te ascult. Sunt cu tine!” spune povestea acestei inițiative în articolul:

Building Bridges of Dialogue over Languages and Cultures: an Experience of Finding Cohesion and Coherence in Translation

Traducerea în română a eseului este disponibilă aici:  ÎnCoronarea

Activitățile care s-au născut în cadrul proiectului Erasmus Plus au fost diverse, bogate și au reprezentat oportunități pentru membrii echipei să se implice acolo unde i-a chemat inima.

O astfel de oportunitate a reprezentat-o munca de traducere din engleză în română a unui eseu marcant apărut în contextul pandemiei de Covid-19 și a izolării la nivel planetar.

Este vorba despre “The Coronation” scris de Charles Eisenstein, orator și autor american contemporan. Eseul vorbește, în esență, despre a crea coeziune la nivel personal, în interiorul nostru, cât și la nivel interpersonal, în comunitățile unde trăim și în conectare cu toate ființele vii ce ne înconjoară.

Ideea importanței coeziunii este adusă în prim plan prin prisma pandemiei, a izolării și a consecințelor pe termen lung ce apar în societatea în care trăim.

Munca noastră a contribuit la una din traducerile în 17 limbi ale eseului.

Experiența este redată de membrele echipei de traducere, Robyn Marie Bors Veraart, Oana Răgălie, Maria Stoica, Petronela Apetri în acest articol, în engleză:

Support Systems in Communities with Ian Peatey & Oana Răgălie

După cum ați aflat din capitolul 1 al acestei povești, 5 membrii ai echipei de proiect au participat la un training în Țara Galilor, în ianuarie 2020. Unul dintre aceștia este Ian Peatey. El a fost în contact cu Dominic Barter și munca lui, în cadrul unui workshop intensiv de 3 zile, oferit acolo de Dominic.

Unul dintre stâlpii de rezistență ai unei comunități sustenabile și înfloritoare este reprezentat de existența unui Sistem de Suport. Pe această structură se poate baza comunitatea în momente dificile pentru membrii acesteia. El este menit să ofere un cadru de gestionare a conflictelor inevitabile, în mod pașnic, astfel încât nevoile indivizilor din comunitate să conteze în mod egal.

În acest interviu video, în engleză, cu traducere în română, Ian Peatey răspunde la întrebările Oanei Răgălie despre:

• ce înseamnă un Sistem de Suport?
• care sunt beneficiile acestuia?
• cum să faci pași concreți pentru a avea acces la acest tip de sprijin?

Școala Babel #suntemocomunitate_cu Raluca Sadula și Manuela Murariu

Prin proiectul Erasmus Plus “Construind poduri de dialog pentru coeziunea în comunitate” intenția noastră este să contribuim în comunități pentru rezolvarea pașnică a conflictelor și pentru a crește sustenabilitatea și reziliența acelei comunități.

Uneori, găsim exemple de bune practici din care ne inspirăm și ne dorim să ducem această inspirație mai departe, în lume.

Unul dintre aceste exemple este Școala Babel, din Timișoara, despre care a povestit într-un interviu video Manuela Murariu, membru fondator al școlii și trainer CNV în certificare.

Manuela a răspuns la întrebările Ralucăi Sadula despre:

• Care sunt conceptele care stau la baza școlii și cum sunt ele implementate?
• Cum sunt gestionate conflictele dintre copii sau dintre copii și profesori?
• Cum este cultivată reziliența și puterea interioară a copiilor?
• Ce provocări întâmpină în viața acestei comunități?
• De unde poate porni cineva care are un vis similar?

“Despre empatie în pandemie”

Practica ascultării empatice…acea ascultare necondiționată, în care cel care ascultă își pune deoparte gândurile, interpretările, sfaturile proprii, și alege ca, pentru câteva momente, să vadă cum este lumea din perspectiva celui pe care îl ascultă…este un element care ne-a ajutat extrem de mult în a face față schimbărilor apărute în proiect și în echipă. Fără acest ingredient magic, poate că ne-am fi dizolvat ca echipă și nu ne-am fi dedicat timpul și energia pentru a duce la bun sfârșit ceea ce ne propusesem atunci când am accesat fondurile europene Erasmus Plus.

“Despre empatie în pandemie” este un articol scris de Luiza Ștefan ca urmare a experienței de trecere a proiectului Erasmus Plus din stadiul fizic în cel online in timpul izolării în casă în primăvara anului 2020. Întâlnirile repetate ale echipei, mai întâi ca grup de suport, apoi ca grup de lucru au favorizat practica empatiei. Nota teoretică a articolului este presărată cu impresiile subiective ale Luizei despre evoluția comunicării interumane în contextul pandemiei și despre importanța empatiei mai ales atunci când tehnologia înlocuiește contactul fizic direct.

Accessing Group Wisdom in Making Decisions

Ce te ajută să iei decizii importante într-o echipă, atunci când timpul este limitat, când comunicarea are loc online și îți dorești ca acea decizie să împlinească nevoile membrilor grupului și ale proiectului deopotrivă?

Nouă, în echipa Erasmus Plus, ne-a fost de folos studierea și implementarea unui sistem de a lua decizii pe bază de consimțământ și discuții prin prisma nevoilor împlinite sau neîmplinite de o decizie pe care doream să o adoptăm.

Acest sistem se numește Consent Decision Making și este explicat pe larg, în articolul scris de Ian Peatey, despre cum ne folosim înțelepciunea noastră comună în beneficiul tuturor.

În cadrul proiectului și a perioadei pandemiei care ne-a ținut pe toți mai aproape de cei dragi și chiar închiși în casă pentru perioade mai lungi decât eram obișnuiți, a apărut pentru noi și subiectul abordărilor reparatorii în familie.

Când este necesară aplicarea unei astfel de abordări? În special când apar rupturi în relațiile noastre dragi. După un conflict, după o greșeală, ca să mă apropii din nou de celălalt. Este și despre a ne cere scuze din inimă, atunci când facem ceva care lezează relația.

Monica Reu răspunde întrebărilor Ralucăi Sadula despre ce reprezintă aceste abilități și în ce constau ele.

“Building Bridges of Dialogue for Cohesive Communities” – an Erasmus Plus project overview

Sămânța acestui al doilea proiect Erasmus Plus a fost plantată în timpul celui dintâi proiect de acest tip, desfășurat în 2018 – 2019 “Program de 1 an de pregătire, susținere și mentorat pentru trainerii necertificați CNV din România” în cadrul unui training intensiv de 9 zile, în Birmingham, Marea Britanie.

Robyn Marie Bors Veraart a fost cea care a prins și plantat semințele ambelor proiecte în comunitatea CNV din România. Aceste semințe au prins viață în solul fertil al răspândirii practicilor CNV și în dorința membrilor comunității de a contribui la cultivarea unui mod de a gândi, simți și a trăi în acord cu valorile intrinseci, la nivel individual, și ale vieții, în general.

Călătoria acestei semințe și bogăția culturii care a răsărit din ea este ilustrată de către Robyn în articolul.

Povestea proiectului continuă până în ultimul weekend din octombrie 2020. Atunci, proiectul nostru se încheie în mod oficial, culminând cu o serie de webinarii online oferite de membrii echipei sub umbrela Lunii Comunicării Nonviolente în România.

Weekendul Erasmus Plus va reuni personajele acestei povești în 4 webinarii, oferite în română sau engleză, prin Zoom.

Temele sunt variate, de la gestionarea de conflicte, la crearea de comunități sănătoase și încheind cu o sesiune de Întrebări & Răspunsuri despre proiectul Erasmus Plus păstorit de ACNV.

Însă reverberațiile acestei povești vor dăinui dincolo de timp, în experiențele noastre personale, în bogăția cunoașterii și a învățămintelor pe care le-am primit, în conectarea cu ceilalți colegi și membrii ai comunității largi de Comunicare Nonviolentă, la nivel internațional.

Text video:

1C – Ce înseamnă?

Fiecare dintre noi facem parte dintr-o comunitate. Poate fi familia, locul de muncă, prietenii sau comunitățile create în jurul unei pasiuni comune.

A avea un sistem de suport în comunitatea noastră înseamnă să avem acces la sprijin, în special emoțional și psihologic.

Acesta este esențial pentru a putea gestiona conflictele inevitabile și pentru a oferi membrilor comunității resurse ca să își poată îndeplini misiunea, oricare ar fi aceasta.

2C – Care sunt beneficiile?

Sistemul de suport în comunitate crește rezistența și sustenabilitatea acelei comunități.Ca individ, îmi creez în jurul meu o rețea de oameni care să mă sprijine la nevoie, ba chiar să vină după mine atunci când mă retrag. Să mă întrebe ce mi se întâmplă, ce am nevoie. Să mă caute în lumea mea interioară.Am acces la un cadru în care conflictele pot fi gestionate în mod pașnic, eficient și conectant

3C – Cum aplic?

Pasul 1. Răspunde la întrebările:

• “Ce fel de sprijin am nevoie?” Uită-te care sunt lucrurile din viața ta care te seacă de resurse, de energie, care poate te frustrează sau îți influențează negativ starea emoțională.
• “Cine sunt în prezent oamenii din viața mea în care am încredere că pot să-mi ofere acest gen de sprijin, această ascultare necondiționată?”
• “Unde pot avea acces la alți oameni? Ce grupuri pot contacta, unde sunt zonele cu potențial de a găsi astfel de oameni?”

Pasul 2. Mobilizează aceste relații de sprijin. Poți face înțelegeri explicite și reciproce cu acei oameni de a apela la ei, când nevoia apare.

Pasul 3. Dezvoltă abilitatea de ascultare empatică prin practică alături de mai mulți parteneri de empatie.

Pasul 4: Doar îndrăznește să ceri ceea ce ai nevoie!

Credite:

Text scris de Oana Răgălie

Narațiune și producție video: Monica Elena Leșan

Text video:

1C – Ce înseamnă?

Mai cu seamă când suntem angrenați în activități de schimbare socială, în activism, în slujbe care presupun dăruire și a fi în serviciul celorlalți, de exemplu ca medici, educatori, mediatori, terapeuți, părinți… grija față de sine este o condiție obligatorie pentru a ne putea face munca la parametri optimi. Din păcate, grija față de sine nu este privită cu ochi buni în societate, este adesea asociată cu termeni negativi, precum egoism. Însă ne dăm rapid seama că, dacă propriile noastre rezervoare sunt goale, nu mai avem de unde să dăm altora, nu mai putem contribui așa cum ne-am dori.

Grija față de sine presupune disponibilitatea de a ne pune următoarea întrebare: ce mă ajută să fiu cea mai bună versiune a mea? Ce nevoi ale mele se cer împlinite pentru a avea starea de armonie și echilibru interior necesare pentru a da mai departe în misiunea pe care mi-am ales-o, indiferent că sunt educator, părinte, cadru medical, activist…

2C – Care sunt beneficiile?

Când avem grijă de noi, avem mai multă disponibilitate față de ceilalți, avem o stare de echilibru interior, găsim mai ușor soluții la provocările care ne ies în cale, avem mai multe daruri de oferit lumii. Mai mult, putem fi un model sănătos pentru copiii noștri și pentru cei din jur.

3C – Cum aplic?

Putem practica grija față de sine în multe feluri, pe care le putem condensa în două categorii: prin strategii imediate, de moment, și prin obiceiuri benefice. Ideal ar fi să le practicăm pe ambele.

Strategiile imediate sunt cele pe care le alegem într-un anumit moment în care ne punem întrebarea: care sunt nevoile care îmi cer atenție acum și ce pot face pentru împlinirea lor?

Obiceiurile sunt acele acțiuni pe care le întreprind în mod regulat, cu beneficii cumulative, care știu că îmi fac bine pe termen lung și prin care am grijă de nevoile mele zi de zi. De exemplu yoga, meditația, a scrie un jurnal.

Ia-ți acum cinci minute și gândește-te la practicile care te sprijină pe tine.

Credite:

Text scris de Monica Reu

Narațiune și producție video: Monica Elena Leșan

Text video:

1C – Ce înseamnă?

O practică restaurativă este o abordare reparatorie. Este acțiunea pe care o întreprindem atunci când am lezat o relație importantă pentru noi prin ceea ce am spus sau am făcut. Ni se întâmplă adesea, mai ales cu oamenii cei mai apropiați nouă, ca la nervi, la supărare să spunem sau să facem lucruri pe care apoi le regretăm, deoarece conștientizăm imediat că au lovit într-un om la care ținem și au dus la deconectare într-o relație importantă pentru noi.

Procesul de reparație pornește de la recunoașterea și asumarea faptului că am contribuit la acea deconectare, că am contribuit la un efect pe care nu ni l-am dorit, și cere maturitate emoțională și responsabilitate.

2C – Care sunt beneficiile?

În orice relație, oricât de solidă, apar și momente de deconectare și conflict. Când practicile restaurative fac parte din cultura relațională, știm că putem reveni întotdeauna la armonie și la reconectare, iar conflictele nu ne distrug relația, ci chiar au potențialul de a o consolida. Procesele de reparație sunt oportunități extraordinare de a învăța din greșeli și de a nu le repeta. Sunt moduri extrem de valoroase de a avea grijă de relațiile care contează și de a-i arăta celui pe care l-am lezat că este important pentru noi și că regretăm că l-am rănit.

3C – Cum aplic?

În Comunicare Nonviolentă, practicăm un proces de reparație în patru pași:

Pasul 1. – Îmi exprim regretul pentru acțiunea pe care am întreprins-o sau cuvintele pe care le-am spus și care au dus la rănirea celuilalt și a relației.

Pasul 2 – Ce a fost lezat și necesită reparație? Ascult cu deschidere cum a fost pentru celălalt, care a fost impactul cuvintelor și acțiunilor mele asupra lui. Aici e important să nu încep să mă apăr, să mă justific. Este un pas greu, căci necesită abilitatea de a fi empatic într-o situație în care eu am fost sursa suferinței.

Pasul 3 – Dacă celălalt vrea să audă, aici am oportunitatea să povestesc ce s-a întâmplat cu mine în momentul deconectării, care erau nevoile pe care încercam să mi le împlinesc și n-am știut cum să o fac decât în acel mod nefericit.

Pasul 4 – De ce avem nevoie ca să mergem mai departe? Care este lecția pe care am învățat-o de aici?

Credite:

Text scris de Monica Reu

Narațiune și producție video: Monica Elena Leșan

Text video:

1C – Ce înseamnă?

Când vorbim despre reziliență într-o comunitate, ne referim la capacitatea acelei comunități de a depăși momentele dificile, crizele, conflictele, schimbările care pot apărea, fără a ajunge la distrugere și dezintegrare. Comunitatea poate fi orice grup de persoane -, fie el familie, echipă, partid, organizație, sat -, în care indivizii care o formează au un obiectiv și valori comune și funcționează pe principiul interdependenței.

În viața fiecărei comunități intervin momente dificile sau de criză, care îi testează rezistența. Sub impactul unui conflict major, al unei pierderi sau al unui eșec, comunitatea respectivă se poate dezintegra. Însă dacă are puse la punct mecanisme și practici sănătoase de gestionare a unor astfel de situații, le poate depăși, iar în urma lor poate deveni chiar mai puternică și mai solidă decât era înainte. Toate aceste mecanisme și practici consolidează reziliența.

2C – Care sunt beneficiile?

O comunitate care și-a dezvoltat conștient reziliența este o comunitate care evoluează, care învață din eșecurile, experiențele și greșelile trecutului pentru a trage mai mult succes în prezent și viitor.

Astfel, comunitatea ca întreg își reduce vulnerabilitatea la evenimente dramatice și găsește soluții creative la schimbările economice, sociale și de mediu care pot interveni în viața ei. Pe scurt, devine mult mai sustenabilă.

Într-o astfel de comunitate, fiecare individ este conștient că aportul lui contează, se simte valorizat și realizează că binele personal și cel al comunității se întrepătrund.

3C – Cum aplic?

Pentru a-și consolida reziliența, o comunitate are nevoie de câteva practici și instrumente cu beneficii pe termen lung:

Un proces de luare de decizii în care toți membrii comunității să fie luați în considerareO procedură de mediere și rezolvare a conflictelor care inevitabil apar oriunde există mai multe persoaneUn mod sănătos și constructiv de a oferi feedbackO abordare reparativă atunci când s-a ajuns la deconectare între doi sau mai mulți membri ai comunitățiiSisteme de suport pentru membrii comunității, în afara acesteiaPractica aprecierii și a recunoștinței în cadrul comunitățiiCredite:

Text scris de Monica Reu

Narațiune și producție video: Monica Elena Leșan